Filmele românești și nostalgia tatălui meu

Filmele românești și nostalgia tatălui meu

Data de 20 aprilie a fost marcantă pentru mine, de către tatăl meu, iubitor înrăit de cinematografie și film. Emoția cu care a abordat acest subiect, era atât de puternică, încât am simțit-o prin telefon. În vârstă de 47 de ani, tatăl meu a început să vizioneze filme încă de la vârsta de 13 ani, când a chiulit de la școală, numai ca să meargă la cinematograf, să vadă premiera filmului Toamna Bobocilor, în care actorul principal era Draga Olteanu-Matei, o femeie pe care a îndrăgit-o și o va îndrăgi toată viața lui.

Cinematografia, precum și actorii de aur ai României, au fost pentru tatăl meu o obsesie. Felul în care iubea și iubește filmul, felul în care savurează o scenă, felul în care analizează și critică absolut orice defect scenic, mă face pe mine să cred faptul că și-a greșit meseria.

Printre toate aceste emoții însă, era și o urmă de tristețe în sufletul tatălui meu. Întrebându-l „cum crezi că apreciază generația de astăzi filmul românesc, comparativ cu generația de altă dată?”, am descoperit faptul că tinerii, născuți după anul 1990, tind să urmărească doar filmele din producțiile străine, nu mai merg așa de des la cinema și nu mai au același interes pentru actorii și valorile prețioase ale României.

Ca orice cinefil înrăit, tatăl meu a urmărit și filme cu temă istorică : Frații Jderi, Burebista, Decebal, Columna, însă acesta nu a spus „nu” nici filmelor ca Maria Mirabela, precum și comediilor de atunci Alo? Aterizează străbunica.27

Tata: „Era foarte greu pentru mine să urmăresc filmele pe care îmi doream să le văd. Pe timpul comunismului erau difuzate foarte puține producții la televizor și cinematografe. De obicei, mergeam la matineu, la cinematograf, pentru că știam că atunci nu era deloc aglomerat și puteam să prind un loc, în sala foarte mare de la cinematograful Victoria din Piatra-Neamț. Eram foarte emoționat atunci când începea filmul, mi se făcea pielea de găină de fiecare dată când urmăream o producție care îmi plăcea enorm de mult… Din păcate, vremurile acestea au apus și acum cinematografia românească mai este întreținută doar de activități foarte respectabile, ca Festivalul Serile Filmului Românesc de la Iași”.

Tatăl meu a ținut morțiș să transmită un mesaj iubitorilor de film și cinematografie: „Festivalul Serile Filmului Românesc este o activitate la care chiar merită să mergi! Îmi pare nespus de rău că sunt nevoit să rămân în Piatra-Neamț din cauza locului de muncă pe care îl am. Sunt sigur că va ieși un festival ca la carte, festival care va mulțumi până și cel mai critic ochi posibil!”

IOAN-RĂZVAN JUNCU, voluntar SFR 2016

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *